vineri, 31 iulie 2009

Love...


Intotdeauna m-am intrebat...de ce prefera oamenii sa isi provoace singuri suferinta??
Lucruri care ar trebui sa fie atat de frumoase devin o sursa nesecata de amaraciune,tristete,lacrimi...SUFERINTA...si ma refer acum la dragoste.
Exista dragoste adevarata,pura,perfecta,intr-o lume inrobita de cel rau,plina de pacat,perversiune,imoralitate? Parerea majoritatii e ca asta se intampla doar in filme,in viata reala fiind imposibila...dar daca....daca exista totusi?
Problema e ca,spiritul de turma invinge din nou si privind cu atentie in jurul tau,observi ca daca ai ajuns la varsta de 15 ani si nu ai prieten/a esti un maaare ciudat/a,sa nu zic nimic de alta varsta. Si atunci....nu ai altceva de facut decat sa incepi un sir infinit de idile trecatoare,superficiale si ieftine,care nu dureaza...nu fac altceva decat sa te raneasca emotional si sa te lase lipsit de siguranta. Astfel visul unei dragoste perfecte se sparge in tandari,pe care mintea si inima ta nu mai are curajul si puterea sa le adune...
Ascultam recent din intamplare o conversatie..."Buna iubito...te-am sunat sa iti spun ca te iubesc" apoi inchide si suna pe altcineva "Auzi,stii cu cine sunt de aseara?cu X...o,da,stiu ca nu e mare lucru de capu ei,dar pana gasesc alta e buna si asta".... woow... asta e cumva dragosteee?:))
Cat de usor confunda unii sentimentele adevarate cu ceva trecator,efemer. Pana la urma dureaza atat doa, pana cand fiecare ajunge unde si-a propus,apoi lasa totul balta si urmatoarea/urmatorul la rand. Si asta aduce cumva fericire,implinire?nicidecum...lasa in urma doar SUFERINTA.
Exista o mare diferenta intre visele noastre. Visul dintotdeauna al unei fete este ziua in care va fi mireasa-cate idei, imagini,planuri...pe cand visul unui baiat e ziua in care va fi la volanul unei masini de lux decapotabile.
Si pentru ca suntem atat de diferiti de sexul opus,fiecare pune in joc total altceva...ca fete,ni s-a dat un mare dar: PURITATEA. Natura feminina,sensibilitatea,vulnerabilitatea,sunt parte a acestui dar. E ca o comoara,fiind ceva mai mult decat virginitatea si incepe cu interiorul nostru.
Prin implicarea in orice relatie de ocazie,nu faci altceva decat sa risipesti cate putin din acest dar...nu e vorba numai de aspectul fizic,deoarece implicarea include si partea sentimentala. Daca alegi sa te pastrezi curat,inseamna sa iti pastrezi intacte si sentimentele,si toate aspectele legate de acest lucru. Si cu siguranta,chiar nu ai ce pierde daca alegi sa traiesti intr-un mod care Il cinsteste prin viata ta pe Dumnezeu. In cazul baietilor e putin mai diferit,deoarece ei sunt creati astfel incat sunt mult mai expusi la ceea ce vad,la toate lucrurile care li se ofera. Dar daca telul tau e sa urmaresti binele,si te pastrezi curat,vei avea o viata cu adevarat binecuvantata.
Legile lui Dumnezeu urmaresc ca unirea prin casatorie sa fie una sfanta si permanenta intre un barbat si o femeie. Toate relatiile sexuale trebuie sa se limiteze la casatorie. Oamenii sunt impliniti si societatea functioneaza cel mai bine atunci cand oamenii respecta aceste indicatii. Dar atunci cand noi pacatuim inlaturand legile lui Dumnezeu si comitem adulter, sex premarital sau homosexualitate, suferinta umana creste.
Ce viata...mai bine zis,doar un sir de trairi imorale. Si totusi...aceasta se poate schimba...poti lasa toate aceste lucruri de nimic deoparte si sa traiesti altfel...sa fi diferit...sa nu iti pese ca esti luat in deradere ca nu esti la fel ca ceilalti...sa traiesti o viata curata,sa fi un model al lui Hristos...si atunci...poti sa aspiri la o poveste de dragoste pe care Dumnezeu o va scrie pentru tine.
Si nu uita: faptul ca esti cast,e un lucru foarte valoros...deoarece la fel ca si ceilalti poti deveni in orice secunda,dar ei ca tine nu mai pot deveni niciodata, castitatea neputandu-se redobandi.
Incredinteaza-i lui Dumnezeu intreaga ta viata si atunci poti spune cu adevarat: "Nu este nebun cel care da ceea ce nu poate tine ca sa castige ceea ce nu poate pierde."

Un comentariu:

  1. foarte frumos ce ai scris aici.
    si chiar asa e. pe voi,Domnu v-a creat in asa fel incat chiar puneti suflet in tot ce faceti. fie si cel mai marunt lucru. ce sa mai vorbim despre o relatie. ala nu mai e lucru marunt. acolo incepi sa te implici uneori atat de mult,incat crezi ca nu te mai poti opri. dar POTI.
    Noi baietii suntem creati diferit. noi putem face multe lucruri fara sa punem nici macar putin din sufletul nostru. putem deasemenea sa face lucruri care nu necesita prea multa gandire,prea mult efort psihic.

    RăspundețiȘtergere