luni, 18 ianuarie 2010

Aur sau imitatie?




In perioada anilor 1850, America era intr-o criza cumplita...iar atunci au inceput sa circule zvonuri ca pe coasta de V a Californiei se gaseste aur in stare pura. Astfel,din toate colturile Americii multi luau drumul inspre acolo,in ceea ce se numea”goana dupa aur”. Si,intr-adevar se gasea aur. Dar fiindca nu au mers informati...nu aveau cunostinte in legatura cu acest nematal valoros...in loc sa adune aur,au inceput sa adune un alt fel de metal,dur,nevaloros,numit pirita. Astfel peste 120 000 de familii care au pornit in goana dupa aur,riscandu-si viata,crezand ca in sfarsit marele vis li s-a implinit...dupa atata foame,saracie...woow...nu mai aveau nici o grija. Iar cand s-au dus la centrul de colectare...li s-a spus:ne pare rau...nu e aur...ci e pirita...un metal fara nici o valoare care imita doar aurul...


Apoi un zvon dureros a circulat pe toata coasta Americii,care suna asa:


”Nu tot ce luceste este aur”


Deaceea...nu toti care se pretind ca sunt ai lui Dumnezeu sunt cu adevarat...nu toti care se prezinta penticostali sunt penticostali...nu oricine se declara mantuit este mantuit...


Am devenit si noi specialisti ai inlocuitorilor...ambalam pacatul in ambalaj crestin...incercand sa ne mintim constiinta ca sunt lucruri bune...asumandu-ne astfel un risc fatal... bere fara alcool...cafea decofeinizata...indulcitor fara zahar...am devenit buni in a innlocui...mai grav insa e ca...toate lucrurile sfinte care cer sacrificiu,jertfa-le inlocuim cu lucruri mai putin costisitoare,cu o credinta confortabila,asteptand sa mergem in cer asa...ca pe flori...

Erau 2 oameni care au inceput in acelasi timp sa construiasca 2 case...unul dintre ei a sapat atat de adanc...pana a ajuns la stanca...celalalt?a inceput doar de la nivelul pamantului...la final...erau 2 case perfect la fel...aceeasi arhitectura...aceeasi constructie...dar diferenta s-a facut atunci cand a venit furtuna...casa zaidita pe stanca a ramas,iar cea pusa pe nisip nu a rezistat...

In crestinism e la fel...exista o credinta puternica pe care unii o aleg cu intelepciune...dar mai exista unii care aleg sa aiba o forma de credinta superficiala...
Ne-am creat si noi de-alungul timpului o astfel de credinta....ne oprim la imagine...la suprafata...alergam sa facem programe,slujbe,rugaciuni,cantari,post,botezuri,cum sa ne imbracam,cum sa aratam,cum sa ne facem edificii,monumente,catedrale,biserici...cum si cum si cum...totul doar asa...de imagine. Toate acestea tin de viata exterioara...nu au nici o legatura cu ceea ce e important-omul launtric...credinta puternica si adevarata...fapte vrednice de pocainta,lucruri ascunse placute lui Dumnezeu...nu pt care asteptam doar lauda oamenilor...

Chiar daca inima noastra simte ca suntem departe de starea placuta Lui,alegem totusi sa ne mintim chiar si constiinta...sa ne consolam ca e ceva normal...ca e bine si asa.Am devenit superficialisti...daca Dumnezeu ar fi fost superficial cand ne-a intocmait pe noi...cum ar fi fost?...sau daca Isus pe cruce ar fi fost la fel...si in cateva clipe cobora jos...ca doar conta ca a fost totusi pe cruce,nu?...

Ne rezumam la a inlocui faptele specifice unui crestin adevarat cu vorbe...suntem buni la vorbarie goala...dar ramane atat...doar vorba...


Ar trebui sa renuntam la a ne multumi doar cu vorba...stim sa zicem lucruri mari...dar poate ar fi cazul sa facem fapte mari... Pe calea cea lata doar se vorbeste si nimeni nu face nimic...insa pe calea cea ingusta se zice si se si face,deoarece adevarata credinta este aceea care te determina ca oricand sa faci ceva.



Avem printre noi destui lupi in piei de oi,care pozeaza a crestini...dar aparentele insala...NU TOT CE LUCESTE ESTE AUR!! Noi caracterizam oamenii dupa imagine...dupa ceea ce ne izbeste ochiul...dar numai dupa ce incepem sa cunoastem caracterul vedem de ce e plina inima...pe cand,Dumnezeu nu poate fi pacalit...El cunoaste inima...nu se uita la ce vad oamenii ci doar la inima.

Marul bun aduce intotdeauna roade bune,face el vre-un efort pt a rodi?...indiferent daca bat vanturi,furtuni,nu il pot determina sa inceteze a rodi...ramane in picioare,acelasi pom cu roade bune.


Asa e si in cazul unui crestin autentic...el nu trebuie sa se chinuie sa aduca roade bune...ci asta este menirea lui...nu poate face altceva decat sa rodeasca...se intampla totul de la sine...fara nici un efort...de ce? pt ca un pom bun nu poate face roade rele. Iar caracterul crestin e important pt a face roade bune...pt a fi un crestin adevarat...pentru a fi OM...

Cumva...stai prost la capitolul asta? Atunci e posibil sa nu fi tocmai asa cum credeai....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu